Suntem o generaţie de învingători, de visători, de "first-timers"

Este uimitor că încă mai suntem în viaţă!

         

  Cei născuţi la începutul anilor 80-90 vedem acum, în anul 2014, cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre cam tot în jur de 50 de ani... Suntem ultima generaţie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Raţele şi vânătorii", "Ţară, ţară! Vrem ostaşi", "Prinsea","Sticluţa cu otravă", "Pac Pac", "Hoţii şi vardiştii",  ultimii care au folosit telefoanele cu fişe, dar primii care am facut petreceri video (închiriam un video şi stateam să ne uităm la filme 2 zile închişi în casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renunţat la casetele audio şi le-am înlocuit cu CD-uri.

         La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte, nu în engleză. Şi am cântat "MULŢI ANI TRĂIASCĂ" nu "HAPPY BIRTHDAY" la aniversări. Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi guma Turbo, sau puştile alea absolut superbe cu apă. Am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci şi clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.

           Am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam! Am auzit atât de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba şi de Queen, cât şi de noile nume gen: 50 Cent şi Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif", "Cireşarii", şi am băut "Cico" şi "Zmeurată" si ni s-a părut ceva extraordinar când au aparut primele sucuri "de la TEC " fără să ne fie teamă că "au prea multe E-uri", iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teamă de viruşi. Nu ne dădeam beep-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround system, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau PlayStation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o lună după ce le cumparam şi le uitam pe dulap, pline de praf.

         La chefuri jucăm "Fântâniţa", sau "Flori, fete sau băieţi", sau "Adevăr sau Provocare", sau orice ne dadeă un pretext să "pupăm pe gură" pe cine "iubeam". O generatie care au mai "cerut prietenia", care încă roşeam la cuvântul "sex", care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând ca persoana iubită va citi acolo unde scrie "De cine iţi place?" că ne place de el/ea...

        Am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfăcute de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam, iar părinţii noştri ne-au trimis să cumpărăm bere şi vin de la alimentară, şi câte un pachet de ţigări.

         Am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea "Feriţi-vă de măgăruş". si multe altele.

Este uimitor că încă mai suntem în viaţă!