Destin sau liber albitru

 

  Adesea am auzit vorba din bătrâni: „ce ți-e scris în frunte ți-e pus” sau „așa i-a fost crucea” ori „asta-i soarta” etc. Potrivit zicerilor fiecare are „scris” un „destin”, adică un parcurs al vieții, față de care s-ar părea că nu putem face nimic. Întrebarea care s-ar pune imediat ar „ Cine se ocupă de scrierea acestui destin?”, iar cel mai ușor răspuns ar fi: „Dumnezeu”.  

   

 Dacă Tatăl Creator ar hotărî pentru fiecare din noi,  iar noi ne-am angaja pe o cale independentă de propriile decizii, atunci nu am mai putea fi făcuți responsabili pentru nimic din evenimentele viețuirii noastre și ne vom disculpa foarte ușor: „Nu-i vina mea! Așa mi s-a dat de Sus!”  Bineînțeles că nici Judecata de Apoi nu ar mai avea nici un rost, am făcut doar ceea ce ne-a fost dat să facem. 

Învățătura Ortodoxă respinge cu hotărâre predestinația, existența unui drum gata stabilit. Suntem liberi să trăim după cum ne dictează propria conștiință! „iată Eu astăzi ţi-am pus înainte viața şi moartea, binele şi răul…, binecuvântare şi blestem. Alege viața ca să trăiești tu şi urmașii tăi” (Deuteronom 30, 15-19).

Domnul ne arată binele, ne îndeamnă să-l săvârșim, promiţându-ne și răsplata conlucrării cu harul, dar nu ne obligă nicidecum să urmăm calea indicată. Hristos face deseori apel la voința noastră, la liberul arbitru, la decizia personală de a urma sau nu Domnului.