La Biserică, ca la service?

În luna, august, avem cinci duminici dedicate, fiecare dintre ele, câte unui fragment din Evanghelii.

Întâia duminică ne relatează minunea Înmulţirii pâinilor (Matei 14, 14-22), atunci când, din cinci pâini şi doi peşti, s-au săturat "ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii" (v. 21).  Evanghelia ne spune că Iisus "S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu" (Matei 14, 13) mulţimile L-au găsit pe Domnul şi acolo, venind la El "pe jos, din cetăţi" (Matei 14, 13), deşi era departe de zonele locuite. 

Corabia este simbolul, prin excelenţă, al Bisericii. Ea ne duce în pustiu, adică nu are amestec cu lumea locuită. 

Însă pentru a veni să ne "împăcăm cu Biserica" - cum se zice în molitfa (rugăciunea) rostită de duhovnic înainte de spovedanie -, trebuie să lăsăm în urmă cetatea / lumea sau cele lumeşti. Pustiul semnifică acea închidere a simţurilor noastre faţă de cele lumeşti, spre a ne putea deschide către cele duhovniceşti. Atunci când ne apropiem de Altar ”toată grija cea lumească să o lepădăm” pentru a ne apropia conștienți de Dumnezeu și de faptele săvârșite în afara Bisericii, în lume! Această retragere în pustiu sau asceza în sine, nu vindecă, ci doar Hristos - Domnul. 

      Deci, la spovedanie nu se vine aşa cum duci maşina, la un service, pentru revizia tehnică, ca să poţi apoi circula cu ea mai bine pe drumurile publice. Spovedania este momentul de întoarcere la Dumnezeu, ieşirea de pe autostrada care duce la iad şi înscrierea pe calea cea strâmtă a mântuirii.

         Bineînteles ca vindecarea fiinţei noastre este deplină dacă această curăţire, prin pocăinţă, este susţinută, la momentul rânduit de duhovnic, cu hrană dumnezeiască. "Daţi-le voi să mănânce" (v. 16), spune Domnul, adică îndeamnă pe duhovnici să hrănească pe credincioşi cu sfintele taine. 

Cele cinci pâini, care harnesc lumea, se regăsesc şi astăzi, în slujba proscomidiei, sub forma celor cinci prescuri. Iar cei doi peşti închipuie firile umană şi dumnezeiască ale Mântuitorului - la proscomidie sunt apa şi vinul care se amestecă în sfântul potir.

         Apostolii au strâns, la urmă, douăsprezece coşuri de resturi, adică n-au lăsat nici fărâmiturile la voia întâmplării. Tot aşa, la sfârşitul Sfintei Liturghii, preotul sau diaconul consumă cu grijă tot ceea ce a rămas în sfântul potir după împărtăşire, având grijă ca nici o firmitură, cât de mică, să nu se piardă, ața cum Hristos are girja de fiecare oaie din staulul său, iar pe cea pierduta merge de o caută să aducă la locul ei.