Marea Schismă - 16 iulie 1054 - 2014



Marea Schismă - 16 iulie 1054 - 2014


     Despre Marea Schismă s-au spus, s-au scris multe. Este un eveniment ce a împărțit creștinismul în două mari ramuri, vestică (catolică) și estică (ortodoxă). Anul în care s-a petrecut este 1054, deși tensiunile datau de multă vreme între creștinătatea latină și cea greacă. Principalele cauze au fost dispute asupra autorității papale și inserării clauzei Filioque în Crezul de la Niceea, deși au existat și cauze minore, cum ar fi dispute legate de jurisdicția asupra anumitor regiuni, sau de alte practici liturgice.
    Nu a fost un eveniment surprinzător. Relaţiile dintre Est şi Vest, dintre cele două mari centre religioase – Constantinopol şi Roma – erau complicate de foarte multă vreme. Deşi implicaţiile schismei în istorie sunt semnificative, contemporanii nu au perceput-o ca fiind ceva ieşit din comun. 


    Sursele contemporane vorbesc prea puţin despre conştientizarea efectelor separării celor două biserici. Ele sunt vizibile și astăzi. Până în anul 1054 a existat o singură Biserică Creştină. Vina schismei şi-o aruncă reciproc grecii (ortodocşii) şi latinii (catolicii). Grecii o atribuie învăţăturilor şi practicilor greşite introduse de latini în credinţă şi cult, iar latinii invocă nesupunerea grecilor faţă de papa de la Roma.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Duminicile Penticostarului

Imagine
1.  Duminica Sfântului Apostol Toma 2.  Duminica Mironosiţelor 3. Duminica Slăbănogului 4. Duminica Samarinencei 5. Duminica Orbului din naștere 6. Duminica de după sărbătoarea Înălţării Mântuitorului 7. Duminica Tuturor Sfinţilor Cele trei mari sărbători ale Penticostarului împart perioada acestuia în trei părţi. Astfel,
Citiți mai multe

Dumnezeu dă suferință omului?

Suferința este o experiență complexă și multifacetică care implică durere, disconfort, și suferință emoțională. Este un fenomen universal care afectează toate ființele umane într-o formă sau alta pe parcursul vieții. Înțelegerea suferinței poate fi abordată din mai multe perspective: fiziologică, psihologică, filosofică și teologică. ==== sau==== Suferința este o parte integrantă a condiției umane, influențându-ne pe multiple niveluri: fizic, emoțional, existențial și moral. Înțelegerea suferinței necesită o abordare multi-fațetată care să includă perspective psihologice, filosofice și teologice. În timp ce suferința poate părea adesea inexplicabilă și nedreaptă, diferitele cadre de referință ne oferă modalități de a găsi sens și alinare în mijlocul suferinței. Astfel, abordarea suferinței devine nu doar o chestiune de a face față durerii, ci și de a descoperi profunzimea și sensul vieții noastre. --- Întrebarea „Dumnezeu dă suferință omului?” a fost un subiect de reflecție profundă și...
Citiți mai multe

Omul și Religiile: O Perspectivă Istorică și Teologică

De-a lungul istoriei, omul a manifestat întotdeauna o înclinație spre religie. Această religiozitate ancestrală s-a materializat prin diverse forme de cult, fie ele particulare sau publice, de la manifestări discrete la ceremonii fastuoase și complexe în gesturi, mișcări și formule de rugăciune. Cultul Dumnezeului lui Avraam și al lui Moise se remarcă nu doar prin superioritatea sa în raport cu cele păgâne, ci și prin faptul că a fost inspirat divin. Detaliile modului de adorare, inclusiv construcția Cortului Mărturiei și ceremoniile de jertfă, au fost dictate de Dumnezeu însuși, fără a lăsa loc pentru modificări sau adaptări umane. Leviticul este un exemplu clar în acest sens, demonstrând precizia și rigurozitatea cerută în ritualuri. În perioada Noului Testament, această rigoare a continuat să fie esențială. Apostolii, conștienți de importanța unei ordini corecte în venerarea lui Dumnezeu, au cerut Mântuitorului să-i învețe să se roage. Rugăciunea Domnească, transmisă de Iisus Hristo...
Citiți mai multe