Lingurița euharistică sau boli transimisibile?

              „Cred, Doamne şi mărturisesc că Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, între care cel dintâi sunt eu!”

    

      Așa ne apropiem de Sfântul Altar unde preotul cu Sfântul Potir în mână ne așteaptă cu îndemnul: ”Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!”. Adică, nu oricum, ci îndeplinind câteva condiții, apropierea pentru a primi întreg trupul lui Hristos lăsat prin soborniceasca și apostoleasca poruncă: ”Aceasta să faceți întru pomenirea mea! Că ori de câte ori veți mânca din pâinea aceasta și veți bea Paharul Acesta, Moartea mea veți marturisi, Învierea mea veți mărturisi!”

       Din păcate lucrurile nu se întâmplă mereu așa! Obiectele liturgice de astăzi nu mai sunt privite cu credință și cu dragoste, cu frică de Dumnezeu ci cu îndoială. Da, cu îndoiala ca Dumnezeu poate nu e chiar așa cum spune, ca ar putea fi o minciună a epocii... că Nu ar fi cu noi până la sfârșitul veacului...!  Credința vine din auz și auzul prin cuvântul lui Dumnezeu, spune Sfânta Carte. 

„Eu cred în Dumnezeu, chiar merg și aprind lumânări la Biserică. Dar, nu merg la împărtășit… îmi este frică să nu mă îmbolnăvesc de la lingurița cu care s-au împărtășit și alții! În rest... sunt o bună creștină!”

     

      Aceste cuvinte le auzim cel mai des astăzi într-o societatea paralizată de frica de îmbolnăvire, într-o Românie în care, după fiecare colț, te așteaptă primitoare o farmacie. Desigur ca un cotidian din țară deschidea prima pagină cu un titlu de-o șchioapă: „Pericol! Ce nu ştiai despre Sfânta Împărtăşanie!”. Autorul aducea la cunoștința publicului faptul că „medicii atrag atenţia că normele de igienă sunt încălcate, prin folosirea unui singure lingurițe la administrarea Împărtășaniei, iar oamenii pot contacta diferite boli, unele dintre ele foarte grave”. Într-un cuvânt, lingurița euharistică poate deveni dușmanul numărul unu al poporului. Sistemul medical nu mai face față, din cauză că oamenii se împărtășesc dintr-o singură linguriță! Așa o fi?...

     În primul secol creștin, Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, un savant al epocii sale și un om care a preferat să moară, decât să se lepede de Hristos, a numit Euharistia „medicament al nemurii”. Dincolo de privirea în veșnicie, Sfânta Împărtășanie este numită „medicament”. Dumnezeiasca Euharistie vindecă! Vindecă sufletul, dar și trupul! Așa ne rugăm în canonul citit înainte de momentul împărtășirii: „Să-mi fie Euharistia acesta spre sănătate, spre tămăduirea sufletului şi a trupului…”.  De mai bine de două mii de ani, în Euharistie creștinii au văzut marea întâlnire cu Dumnezeu – Cel care în mod real se pogoară și se face prezent, cu totul adevărat în Trupul și Sângele Său! Nu există Biserică fără Sfânta Împărtășanie, nimic nu are sens, nici învățătură dogmatică, nici morală creștină, nici istorie bisericească, fără Euharistie. Nu te împărtășeai, nu erai creștin. Așa se explică termenul destul de des folosit astăzi și care are conotații înfricoșătoare - „excomunicare”. În realitate, „excomunicatul” era cel care nu mai era primit la Euharistie, adică la marea întâlnire cu Hristos Dumnezeu.Din păcate, astăzi mulți dintre noi ne excomunicăm singuri. De frica unei boli, fugim de izvorul vieții și de Viața însăși?!

    Cred că nu există cineva care să se fi îmbolnăvit după primirea Sfintei Euharistii. Nu pentru că lingurița este de argint – sunt biserici care nu își permit o linguriță prețioasă – ci pentru că eu am primit în ea pe Izvorul Vieții. Și nu am fost singur! Cu toții, cei care ne-am împărtășit, am fost împreună – popor al lui Dumnezeu!

     Pentru cei care se tem ar fi destule argumente, însă nu ar conta nici unul mai ales dacă lipsesc condițiile cu care ar trebui să ne apropiem de Sfântul Altar și Sfântul Potir! (”Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste!...” - Chemarea credinceoșilor).

   Cel mai bun exemplu al faptului că nimic rău nu se întâmplă la primirea Sfintei Împărtășanii sunt preoții înșiși. Ce credeți că se întâmplă cu Sfânta Euharistie care rămâne în Potir, după împărtășirea credincioșilor? Este consumată de către preot! După ce a atins lingurița de fel de fel de oameni, preotul (toți preoții inclusiv cei din spitale) consumă totul de fiecare dată, la fiecare sărbătoare, zile după zile, ani după ani fără să își piardă sănătatea și credința!